Recomand citirea postului în timp ce ascultați melodia : Ballade pour Adeline-Richard Clayderman
Nu aștepta să fii fericit ca să râzi, căci s-ar putea să mori fără să fi râs vreodată.- George Eliot
Trăim într-o lume mult prea grăbită și agitată care devinde din ce în ce mai preocupată de lucruri care îndepărtează de fericire, de pacea și linistea interioară.
Discuțiile au devenit sterile rezumându-se în mare parte la ceea ce se petrece în timpul zilei la școală sau la birou. Oamenii încep să piardă din energie pe zi ce trece, nu au răbdare și nici timp să se bucure de micile plăceri ale vieții fiind constrânși de nevoile zilnice. Părintele își petrece din ce în ce mai putin timp cu copilul său, iar acesta nu poate înțelege întotdeauna că pentru jucăria preferată sau pentru micile sale capricii, părintele munceste zile în șir poate chiar săptămâni.
Am ajuns să ne bucurăm că ne mai vedem prietenii sau rudele online pe facebook sau pe messenger și în 5-10 minute încercăm să vorbim cu ei astfel încât să ne amăgim că relația poate fi păstrată astfel. Avem mii de minute în diverse rețele, dar nu avem timp fizic să le consumăm. Ajungem să renunță la micile plăceri precum cumpărăturile sau simpla vizită la piață pentru că acum putem cumpăra orice online și e mai simplu.
Pentru unii gătitul reprezintă o pasiune, dar nici de asta nu se pot bucura preferând să cumpărăm mâncarea deja gătită sau semipreparată care evident nu are acelasi gust și nici aceleași ingrediente ca cea făcută în casă și în plus vine la pachet cu multe calorii și predispoziție spre obezitate și multe alte probleme de sănătate.
Cuplurile au ajuns să se despartă din cauza lipsei de timp și programului mult prea încărcat care îi face pe cei doi să vadă doar seara târziu, chiar dacă locuiesc în aceeași casă.
Oamenii au devenit mult prea stresați și aleargă in continuu după bani aspirând la fericire și la bunăstare sufletească, iar când au o fărâmă de timp liber ajung să nu fie capabili să știe cum să se bucure de ea.
Alergăm mereu după fericirea supremă pe care fiecare și-o imaginează în diferite moduri și sunt des întâlnite sintagmele: O să fiu fericit când termin liceul, facultatea, masterul etc; O să fiu fericit când se termină ratele la bancă, când o să îmi iau casă, când o să îmi schimb locul de muncă, când o să îmi iau mașină sau când o să crească copilul și o sa am mai mult timp pentru mine… Dar până atunci o să treacă luni sau poate chiar ani și ce se va întâmpla oare cu oamenii a căror fericire va ajunge să fie amânată la nesfârsit?! Vor acumula frustrări care îi vor îndepărta de toți cei care țin la ei și care au însemnat totul cândva. Când vor ajunge în acel moment în care inițial au presupus că valul de fericire îi va lovi și vor realiza că nu sunt capabili să simtă nimic și că timpul în care au așteptat a fost în zadar.
Fericirea este o stare pe care o putem atinge în fiecare zi în grade diferite, importantă este conștientizarea fiecărei clipe pe care o petrecem alături de cei dragi, un răsărit, o zi frumoasă, un serial sau film pe care îl așteptam de mult sau pur si simplu un fluture care are un colorit special. Fericirea nu trebuie să fie văzută ca un scop pentru că astfel întreaga căutare se va transforma într-o fugă după o nălucă.
Fiecare moment contează pentru că viața poate să se termine uneori într-o secundă și atunci contează că ne-am programat să fim fericiți peste 3 zile sau chiar mâine?!
Parcursul drumului, nu capătul acestuia e soluția! Linia, nu rezultatul… Ar trebui să milităm pentru timpul de calitate, pentru fericirea noastră cotidiană, pentru clipa trăită în armonie, pentru viață!… Noi aducem schimbarea, dacă o dorim!
…Puterea exemplului e cea care clintește munții din loc!